Păstrarea identităţii în cadrul grupului social
Domeniul interdisciplinar de studiu al interacţiunilor prezente sau trecute, reale sau imaginare dintre comportamentele umane în contextul social precum şi al rezultatelor psihologice ale acestor interacţiuni (personalitatea, stările de spirit, mentalităţile, reprezentările sociale, comportamentele colective etc.) este reprezentat de psihologia socială.Lui Aristotel îi aparţine definirea omului ca “fiinţă socială” (ζώον πολιτικόν – zoon politikon). În cele trei Etici ale lui îşi au rădăcinile multe dintre teoriile psihosociologiei moderne. Lui Aristotel i se datorează şi cea mai potrivită definiţie a psihologiei sociale: ” A trăi înseamnă a simţi şi a cunoaşte; în consecinţă a trăi laolaltă înseamnă a simţi împreună şi a cunoaşte împreună ” (Mihai Ralea şi Traian Herseni 1966, 196)
În domeniul psihologiei dezvoltării, etapa dezvoltării cuprinde:
- dezvoltarea cognitivă ( a cunoaşterii)
- dezvoltarea afectivă
- dezvoltarea socială
- dezvoltarea personalităţii
toate acestea care, alături de dezvoltarea fizică reprezintă domeniul ontogenezei
The aim of the paper is an approach of the psycholinguistic field which is complex and interdisciplinary. Different aspects of psycholinguistic will be briefly analyzed such as:
1) Definition and research’s field
2) The most important theories of psycholinguistic
3) Basics phenomena analyzed by psycholinguistic
4) The process of second language learning and related affective factors
5) Bloom’s taxonomy and the revised version
Psiholingvistica este o ramură a ştiinţei aparţinând atât psihologiei cât şi lingvisticii care încearcă să stabilească relaţii între aceste două ştiinţe în scopul studierii limbii şi limbajului, pe diverse planuri, atingând şi sfera structurii gramaticale.
Psiholingvistica studiază influenţele pe care le exercită psihologia vorbitorului (cum ar fi gândirea, comportamentul, intenţia etc.) şi situaţiile în care se află vorbitorul asupra utilizării corecte a limbajului. Deci, psiholingvistica se ocupă cu mecanismele psihice ale limbajului, cu facultăţile gândirii (şi anume cu raţiunea, intelectul, speculaţia) şi limbajele specifice acestora (cum ar fi limbajul simbolic, noţional-verbal, categorial-speculativ).